Ce mai faci?

Tu ce faci cand nu mai e vara?

Ce faci cand rochiile albe cu flori si voal nu isi mai gasesc locul printre gramezile de frunze uscate? Ce faci cand „Septembrie, Luni” e ce auzi in fiecare cafenea intunecata, printre arome linistite de ceai si cand afara picaturile de ploaie au inceput deja „Ultimul dans”? Ce faci la ora cand se intuneca usor si strazile se intristeaza neasteptat? Ce faci in ziua cand te simti singur si zambesti melancolic gandind din nou ca puloverul potrivit o sa te incalzeasca macar putin ca bratele alea? Ce faci la ora cand mi-e dor de tine? Ce faceai ieri cand ti-am scris ca imi e dor fara sa astept un raspuns? Ai zambit? Ai deschis geamul si ai simtit vantul rece si uscat? Ai inchis geamul apoi, ti-ai luat geaca din cuier, te-ai incaltat in graba si ai inchis usa ezitant in urma ta? Ai alergat ca si cum ai alerga spre tine? Ai alergat sa te gasesti? Ai alergat pentru toate orele, minutele, secundele in care ti-am lipsit? Ai alergat pentru toate melodiile de toamna tarzie care ai vrea sa capete sens? Te-ai uitat la tine? Te-ai recunoscut? Te recunosti?

Esti melancolic si complicat, dar linistit la gandul ca e un loc in care esti acasa, acasa intr-un loc pe care nu l-ai fi vazut niciodata in jurul unei melancolice aproape sentimentala.

Ce faci cand e toamna si imi e dor de tine?

Ce ai facut  cand ai aflat ca e imoral, incorect, indecent, inadecvat, dar vrei?

Andreea s-a intors din vacanta si e gata de povestit despre seri lungi de vara, nori si vant. Nu, nu, nu e trista, e doar efectul noptii de toamna amestecat cu miros de ceai de menta si melodii pline de sens.

Sper ca ati visat vara asta, ca v-ati gasit pe voi, v-ati pierdut in brate straine, v-ati imbatat cu minciuni, v-ati hranit cu promisiuni ale unor necunoscuti simpatici, ati sarit, ati ras, ati descoperit, ati plans, ati zambit si ati iubit, dar daca nu, ei bine, niciodata nu e prea tarziu pentru cineva ce vrea sa traiasca putin.

Descoperind..

Nu stiu daca ma pot numi in adevaratul sens o „călătoare”, dar mereu mi-a placut sa calatoresc. Cred ca imi place mai mult sa descopar locuri nu atat de populate si mediatizate si de obicei ma bucur de ceea ce vad oriunde ma duc, fie ca e la sute de km departare sau ca e locul unde am copilarit, care de fiecare data pare mai frumos si mai sincer. Un lucru e sigur, fiecare loc are o poveste si in fiecare ma regasesc de fiecare data.

Sunt cateodata mult prea egoista cand asociez locurile cu oamenii, nu oamenii cu locuri, cum ar fi normal. Fiecare minut pe care il petrec singura undeva ma duce cu gandul la cineva, la o persoana, la un moment cu o persoana ceea ce justifica oarecum genul asta de egoism. Cateodata e mult mai simplu si mai intens sentimentul pe care il regasesti cand revi intr-un loc plin de amintiri decat cand vorbesti din nou cu persoana care a contribuit. Oamenii se schimba, tu te schimbi, dar locurile raman la fel. Daca ar fi sa fiu multumita de un lucru la mine e ca intotdeauna am incercat sa ies din zona mea de confort, sa vad dincolo de zidurile pe care mi le-am creeat nesiguranta de-a lungul timpului. M-am impacat cu trecutul si am ramas neschimbata in raport cu el, dar am invatat sa ma bucur mai mult in viitor si am privit totul cu mult entuziasm. Sunt norocoasa ca am ocazia sa cunosc oameni, multi oameni, oameni diferiti si sa invat de la ei. Daca ar fi sa fac o analiza scurta, cred ca asta am invatat de la natura; ca trebuie sa acorzi sanse egale. Trebuie sa cunosti binele si raul si sa ramai neschimbat.

Cel mai nedrept lucru pe care il poti face unei persoane e sa ii recomanzi un loc unde sa mearga. Suntem atat de diferiti incat sansele sa ne gasim pe noi in aceleasi imprejurari sunt minime. 

Despre cum ar trebui sa ne bucuram de fiecare moment au vorbit altii inaintea mea si au facut-o foarte bine. 

Pozele sunt facute cu ceva timp in urma, la malul Dunarii. Nu stiam unde o sa ajung, dar am ajuns exact unde trebuia

.

    

Pe doua roti

Niciodata nu am fost foarte buna la mersul pe bicicleta. Imi amintesc ca o perioada am refuzat sa ma mai urc pe una pentru ca eram mereu ultima la competitiile cu prietenii mei de copilarit. Erau perioade in care negam cu desavrasire imposibilitatea de a tine pasul cu ceilalti, apoi am acceptat ca nu-i pentru mine si mi-am vazut de ale mele treburi Barbie roz si sclipicioase.
Treaba cu fotografiile pe bicicleta e veche, mult gandita si probabil va fi reluata si in viitorul apropiat.
De purtat m-am purtat lejer. O salopeta mini, larguta si cizmele mele de ploaie. (Ca acum straluceste soarele inseamna prea putin pentru o persoana patita, patita, sau cum se zice).
Daca ar fi sa traduc experientele mele cu biciclete si alte aparate cu doua roti pe limba unui adolescent major si aproape responsabil, as spune ca am invatat ca nu putem fi buni la toate, dar ca asta ne face mai speciali. Sa nu ne irosim timpul pretios si sclipitor pentru lucruri pe care nu le dorim cu adevarat si care ne-ar ajuta doar sa aratam celor care au zis ca nu putem, ca asa ar fi. Lectii, lectii, dar practica ne omoara.
Sa recapitulam. Am o stare foarte buna si sper sa va transmit macar putin din ea si voua. Nu uitat ca sunteti minunati asa cum sunteti si ca scopul nu scuza intotdeauna mijloacele. Eu sunt romantica azi si imi place!!

Rainy but don’t care

Nu ma intelegeti gresit, mie imi place cand e soare si frumos, dar parca nicio zi nu are sens fara calduta ploaie de vara(uneori mai mult rece). Cum abia m-am intors acasa si cum eram intr-o forma de zile mari(cum sunt eu de obicei), am zis sa ma strecor repede in cateva poze, asa, ca sa va arat si voua ce fericita sunt eu cand ma intorc in locul in care ma simt acasa.
Missed me??? I’m back!!

Pink thoughts

„If we are lucky enough to have something that makes us different from everybody else, don’t change. Uniqueness is priceless. In this crazy world that’s trying to make us like everyone else, we have to find the courage to keep being our awesome self. And when they laugh at us for being different, laugh back at them for being the same. It takes a lot of courage to stand alone, but it’s worth it! Being YOU it’s worth it!”

 

 

 

White dreams

I Imi e greu sa cred ca ieri practic a fost ultima zi in care am fost copil in toata regula, in care am putut sa-mi vad de treaba citind toata ziua fara sa ma gandesc la ceea ce urmeaza pentru mine.

Am un sentiment ciudat cand ma gandesc cat de repede a trecut timpul, cate lucruri am facut si cati oameni am cunoscut si sincer, daca m-ar fi intrebat cineva cu mult timp in urma, nu mi-as fi imaginat viata mea in felul in care este acum.

Din fericire nu am nici un regret cu privire la persoana care sunt acum si in ciudat varstei, o sa raman intotdeauna o idealista cu ganduri de fericire si o enorma nevoie de libertate.

When I think about childhood, I imediatly think about white. In my mind this color is associated with purity, hapiness, peace and unconditional love.

Don’t need to mention that I’m addicted to all that green, garden flowers and blue sky.

Sunt foarte aproape de a incepe un nou episod din viata mea si nu pot sa nu ma gandesc la toate lucrurile pe care vreau sa le fac de acum inainte. Prioritatea mea a ramas neschimbata iar pe primul loc e aceiasi nevoie uriasa de fericire, deci nu va speriati daca ma veti vedea zambind si bucurandu-ma intens de orice moment.

,

Summer calling

Summer is calling my name la la la…

 

 

Hot weather

Vara cu tocmai nu e anotimul meu preferat, dar am invatat sa ii fac fata in tenesii potriviti href=”https://militaruandreea.wordpress.com/wp-content/uploads/2014/05/img_4105.jpg”>

Bisous, Andreea

No angels

Cred ca eu si culoarea neagra ne potrivim perfect, fie ziua sau noaptea. De data asta am incercat sa adaptez o rochie de seara pentru o zi aproape calda. Nu ma intreba de esarfa verde, sigur stii despre ce e vorba!

 

 

Bisous,Andreea