Audrey Hepburn – A Style Icon

„My career is a complete mystery to me.  It’s been a total surprise since the first day.  I never thought I was going to be an actress; I never thought I was going to be in movies.  I never thought it would all happen the way it did.”

First of all, play this song si hai sa o cunoastem mai bine pe Audrey Hepburn

Cine e Audrey Hepburn?

Audrey Kathleen Ruston s-a născut la 4 mai 1929 într-o cumună din regiunea Bruxelles, Belgia. În 1939 se mută împreună cu mama ei în Olanda, unde Audrey urmează Conservatorul până în 1945. La sfârșitul războiului, continuă cursurile de balet la Amsterdam, iar din 1948 la Londra. Pentru a se întreține financiar a lucrat și ca model pentru diverși creatori de modă. Datorită înălțimii sale și a problemelor de sănătate din timpul războiului, a renunțat la balet și s-a dedicat actoriei, o cariera în care putea excela.
A jucat într-o serie de spectacole muzicale și a avut o serie de roluri secundare în filme britanice. În timpul unei filmări i se oferă un rol principal într-un spectacol de pe Broadway, unde se face remarcată. Prima sa producție Hollywoodiană este filmul Vacanță la Roma din 1953 unde deține rolul principal.Filmul este un succes imens, iar Audrey câștigă Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță pentru prestația sa.
Devenită foarte repede unul dintre cele mai apreciate star-uri de la Hollywood, joacă în numeroase filme, dintre care cele mai apreciate sunt Mic dejun la Tiffany și My Fair Lady. După 1967, după separarea de actorul Mel Ferrer renunță la a mai juca în producții importante, în următorii ani având doar apariții sporadice. Se căsătorește în 1969 cu psihologul italian  Andrea Dotti și se stabilește în Elveția, dar în 1982 divorțează.
Hepburn a fost ambasador UNICEF, iar în ultimii ani a călătorit în numeroase țări pentru a ajuta și a sensibiliza opinia publică. În 1993 încetează din viață în urma unui cancer intestinal.
Audrey Hepburn este considerată și în prezent un model de frumusețe și eleganță, fiind de nenumărate ori considerată ca una dintre cele mai frumoase femei din toate timpurile.
Imaginea ei este folosită în numeroase campanii publicitare. Stilul îmbrăcăminții ei continuă să fie popular în rândul femeilor și în ziua de azi.
Rochia neagră Givenchy din filmul Mic dejun la Tiffany a fost vândută în 2006 cu peste 462.000 £, al doilea cel mai mare preț pentru o rochie dintr-un film, după cea a lui Marilyn Monroe din filmul The Seven Year Itch, care s-a vândut cu 4,6 milioane de dolari în iunie 2011.

Audery Hepburn: A Style Icon si nu numai

Brandul Audrey Hepburn a început să se formeze odată cu rolul de coristă pe care aceasta l-a avut în comedia muzicală ”High Button Shoes”.Prin apariția ei în atenția publicului, aceasta a cucerit cu silueta fină și mișcările grațioase, dar mai ales cu imaginea pe care o promova, o imagine opusă celei promovate de contemporanele sale, Marilyn Monroe sau Elizabeth Taylor. Audrey Hepburn devine astfel o noutate pentru acea perioadă, un exemplu de rafinament si eleganță care a inspirat numeroase femei  și nu numai. Cu toate acestea, putem vorbi despre Audrey Hepburn ca un brand in adevăratul sens al cuvântului după  formarea “Stilului Audrey Hepburn”.  Actrița a izbutit să deschidă și să traseze noi coordonate frumuseții prin silueta zveltă, androgină, tunsorile pixie și sprâncenele proeminente, alegerile vestimentare inconfundabile și eleganța caracteristică.

Audrey Hepburn pentru Givenchy

Audery Hepburn se identifică prin simplitate, eleganță si modestie. Aceasta a apărut ca o alternativă sofisticată si simplă în acelasi timp, promovand un soi de frumusețe discreta. Piesele vestimentare purtate de ea au intrat repede în grațiile femeilor din toata lumea iar stilul lui Audrey a ramas un etalon pentru oricine e pasionat de moda ca fenomen. Am putea spune chiar că actrița a dezvoltat un trend opus voluptății și s-a remarcat într-o perioadă a formelor și excentrismului prezentat de Marilyn Monroe.

Întâlnirea cu Givenchy a ridicat brandul Audrey Hepburn la un alt nivel dând naștere unui nou stil vestimentar care trăiește și astăzi. Actrița a fost cea care l-a inspirat pe Hubert de Givenchy, devenind astfel imaginea brandului creatorului.

„Look-ul meu este realizabil. Orice femeie poate arăta la fel ca Audrey Hepburn dacă îmi adoptă coafura, își cumpără ochelari de soare mari și îmbracă rochii fără mânecă.”                                                                                       

Asocieri tangibile si intangibile

La inceput o scurta definitie:

Asocierile tangibile se refera la performanta reala a brand-ului, adica ceea ce a vandut Audrey Hepburn si continua sa vanda in timp ce asocierile intangibile au legatura cu felul in care consumatorul a interactionat cu brand-ul. In cazul brand-ului Audrey Hepburn, consider ca valoarea intangibila este mult mai mare ca valoarea tangibila.

Valoarea tangibilă a fost și continuă să fie investită în acte de binefacere ceea ce subliniază faptul că brandul încă vinde, deci este longeviv. Valoarea tangibila este definita, asa cum am mai spus, de tot ceea ce vinde brand-ul, de aparitiile in presa, in Social Media, de campaniile care i-au folosit imaginea, in timp ce valoare intangibila  se defineste prin notorietatea brand-ului, stilul Adurey Hepburn adoptat de milioane de femei, succesul ei ca actrita, reactia publicului atunci cand identifica acest brand, dar si premiile pe care le-a primit, in cazul nostru  Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță (1953) cu rolul din Roman Holiday, Medalia prezidențială pentru libertate, ca apreciere a muncii sale în calitate de ambasador al UNICEF si Gobul de Aur pentru rolul din Roman Holiday.

Am ales sa analizez brand-ul Audrey Hepburn pentru ca il consider un act de curaj, fiind un brand care s-a opus curentelor vremii si a crescut oferind nu doar o imagine, ci un exemplu de bunatate si eleganta pentru numeroase femei. Audrey Hepburn continua sa vanda, sa inspire, sa influenteze lumea modei prin simplitate si sinceritate.

It’s So Audrey!

Am atasat mai jos un scurt documentar despre stilul Audrey Hepburn si influenta ei in lumea modei. Play, play, play.

Sources:

http://www.wikipedia.com

http://www.audreyhepburn.com

http://www.goodreads.com

 

Back to Black

Nu stiu daca isi aminteste cineva, dar in urma cu un an, cam pe vremea asta, incepeam sa scriu primul meu post pe blog(cam la fel de stangaci si sincer ca acum). Daca m-ar intreba cineva ce m-a determinat sa imi deschid un blog, nu stiu sigur ce as raspunde, ideea e ca a fost cea mai buna alegere pe care am facut-o vreodata, pentru ca am reusit sa ma descopar mai mult, sa am curaj si incredere in mine. S-ar putea sa fie exagerat ce o sa zic acum, dar sa te descoperi pe tine si sa iti asumi responsabilitatea propriilor alegeri a devenit un lux pentru majoritatea.

After all, nu stiu daca a fost blogul sau altceva, dar dupa ce m-am hotarat sa fac ceva(bun si rau), am reusit sa deschid drumuri la care nu m-as fi gandit vreodata si cam asa au venit toate lucrurile minunate, asa au venit toti oamenii potriviti si toate oportunitatile extraordinare de care probabil o sa va povestesc in viitor.

Motivul pentru care statisticile mele nu inregistreaza recorduri impresionante e cu siguranta o consecinta a lucrurilor pe care nu am acceptat sa le fac.Nu am incercat niciodata sa impresionez pe cineva anume, nici sa strang sute de like-uri de la persoane care nu imi prezinta incredere, nici sa devin tinta dubiosilor de cartier. Acum ma adresez celor care ma citesc din placere si a celor care cred ca se identifica in stilul meu macar putin.

BTW, m-am pregatit deja de perfect F(riday) cu negru(bineinteles), fara vreo corespondenta sau sugestie obscura . What about you?

Ceva special

Am auzit ca m-as fi transformat intr-o excentrica, nu neg ca ar fi o schimbare, se astepta una de mult timp, dar nu-i raul asa mare cum se vede. Intre timp va las niste poze simpatice dintr-o zi plina plina de peripetii, pisicute si caini.

O seara frumoasa va doresc, sau ma rog, ce a mai ramas din ea.

Nimic Important

Sa ne intelegem; eu mai scriu din cand in cand, bineinteles nimic interesant si nimic despre mine.

Cu totii avem o astfel de persoana. Pentru cativa a aparut cand eram mici, mici, cand binele si raul erau doar niste cuvinte pe care le foloseam in exercitii cu antonime, cand I.C nu insemna mai mult decat Ileana Cosanzeana, cand purtam pantofii mamei prin casa si mergeam stramb doar pentru a imita persoane pe care le vedeam la televizor, pe canale unde fetele pareau frumoase si aranjate si asta era suficient. Cativa am intalnit-o intamplator cand am mai crescut,pe strazi aglomerate, prin biblioteci sau la coltul strazii, iar cativa, ei bine, n-am intalnit pana acum persoana care sa dezlege toate intrebarile cu si despre noi, despre ce suntem si ce am putea fii, despre cum sa ne completam noi cu noi. Eu am avut norocul sa ma nasc in bratele celui care sa-mi influenteze cel mai mult viata. Tata.

Cred ca unul din lucrurile care mi-a fost cel mai greu de inteles si pe care il auzeam fie spus ferm in dimineti racoroase, fie subtil exprimat in glume zilnice, fie in reguli morale exprimate cu exigenta cu scopul de a-mi forma o personalitate care sa se adapteze celui mai mare avantaj(sau dezavantaj) al zilelor noastre, schimbarea, a fost: “singurul lucru pe care trebuie sa il asociezi cu viitorul e rasaritul. Stii de ce? Pentru ca da, merg impreuna, pentru ca amandoua sunt al naibii de frumoase, dar niciodata clare, indiferent din ce unghi, pozitie sau loc le privesti”. Cand peste mult timp am inteles, locuri din mine au inceput sa cante parti mici dintr-un cantec pe care inca nu-l cunosc, dar care ma antreneaza in fiecare zi si imi place.

Am mers mult timp cu ochii inchisi si incepuse sa-mi placa, pentru ca eram coordonata de alti oameni si nu-mi trebuia efort. Nu cunosteam sentimente ca extazul sau altele de genul asta, de la extreme. Aveam un loc comfortabil si cald(cum il avem toti) la care sa ma intorc mereu. Nu erau multe de facut si mai ales nimic greu. Trebuia sa nu spun nimic din ce cred, chiar daca imi era ceruta parerea. Intampinam adesea probleme, dar m-au invatat ca merge si cu gura inchisa, facand doar o mica miscare din cap si  schitand un zambet, lucru care era mai mult decat perfect pentru mine, mai ales ca-mi placea cum mi se lasa buclele cand misc din cap, sau cum imi venea rujul roz cand zambeam larg, dar n-a tinut mult.

N-a tinut mult. Nu stiu de ce si atunci nu stiam nici daca e de bine sau de rau pentru ca nu existau definitiile cuvintelor astea pentru mine(nici azi nu le cunosc prea bine, dar am timp).

Cand s-a produs schimbarea? Neimportant. (Bine ar fi sa stiu.)

S-ar putea sa fi fost cand ploaia mi-a anulat prima data maretele planuri, cand am intarziat la prima ora si am luat prima nota mica,cand am cazut si mi-am rupt piciorul sau cand m-am indragostit prima data. Sunt lucruri mici, foarte mici, atat de mici incat mi-au facut inima sa-mi bata cel ai puternic, atat de mici incat daca le privesc acum mi-e greu sa imi dau seama cine sau ce le-a facut sa creasca atat. Poate timpul. Poate avea dreptate Robert Brault cand a zis ca ar trebui sa ne bucuram de lucrurile mici pentru ca atunci cand o sa privim inapoi o sa realizam cat de mari au fost, poate nu.

Singurul lucru pe care nu a reusit sau nu a vrut sa il corecteze niciodata a fost frica mea de intuneric sau absenta lui. Mai e timp..

  “Our lives are defined by opportunities, even the ones we miss.” (Eric Roth)